Maniera colaborării dintre consilierul școlar și profesorul itinerant, în vederea integrării elevilor cu cerințe educaționale speciale în învățământul de masă

Autori:

Esseman Raluca-Tania – Profesor Itinerant și de Sprijin – C.S.E.I. / Școala Gimnazială „Avram Iancu”;

Ghirasin Corina-Iulia – Profesor Consilier Școlar – C.J.R.A.E. / Școala Gimnazială „Avram Iancu”.

Acum aproape o sută de ani copiii cu nevoi speciale au captat atenția specialiștilor prin Legea învățământului din 1924 care prevedea posibilitatea înființării în școlile obișnuite a unor clase diferențiate pentru copiii cu dizabilități intelectuale, vizuale și auditive. Aderarea sistemului nostru de învățământ la regulile standard pentru egalizarea șanselor persoanelor cu dizabilități a avut loc acum 28 de ani în urma congresului de la Salamanca. În cadrul Congresului Mondial de la Madrid se promova ideea unei societăți incluzive.

În cadrul articolului de faţă ne propunem să redăm maniera în care se realizează această incluziune în cadrul echipei multidisciplinare din care facem parte.

Conceptul de educație specială reprezintă, în sens restrâns, modul de educație specializat pentru persoanele cu dizabilități. În sens larg, reprezintă obiectul școlii obișnuite întrucât fiecare elev poate avea dificultăți de învățare la un moment dat.

Profesorul itinerant de sprijin este: „cadrul didactic cu studii superioare în domeniul psihopedagogic care desfășoară activități de învățare, stimulare, compensare și recuperare cu persoanele cu CES integrate în unitățile de învățământ de masă, în colaborare cu toți factorii implicați.” - Conform Ordinului Nr. 5574 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea serviciilor de sprijin educațional pentru copiii, elevii și tinerii cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul de masă.

Elevii colaborează cu profesorul itinerant de sprijin exclusiv în baza certificatului de Orientare Școlară și Profesională valabil. Acesta este eliberat de către CJRAE, CMBRAE. Intervenţia este realizată în funcţie de: vârsta mentală, vârsta limbajului, severitatea diagnosticului şi ritmul elevilor. Ideală e colaborarea unu la unu, dată fiind complexitatea și unicitatea tablourilor simptomatologice.

Consilierul şcolar este un specialist în domeniul educaţional, care colaborează cu profesorul itinerant de sprijin şi are rol în: asigurarea asistenţei şi consilierii psihopedagogice individuale, de grup/colective pe diferite teme şi problematici, previne şi intervine în diminuarea comportamentelor de risc,realizarea consilierii vocaţionale, orientării şcolare şi profesionale. El asigură informare, consultanţă şi sprijin acordate beneficiarilor direcţi şi indirecţi ai educaţiei, pentru a susţine accesul tuturor la o educaţie de calitate, precum şi asistenţa necesară în acest sens – Conform ORDINului nr. 5.701 din 31 iulie 2024 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a centrelor judeţene/al municipiului Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională.

Un alt rol important al consilierului şcolar este faptul că realizează investigarea  psihopedagogică a elevilor, cu acordul părinţilor, la nevoie, la solicitarea cadrelor didactice. Astfel, în momentul în care un cadru didactic întâmpină dificultăţi la clasă cu un elev, sesizează probleme în ceea ce priveşte adaptarea lui la cerinţe, la sarcini, anunţă părinţii despre problemele sesizate, într-o primă fază. De cele mai multe ori acest schimb de informaţii dintre cadru didactic şi părinţi se realizează şi cu anumite recomandări în ceea ce priveşte modalitatea de sprijin pe care să o ofere părintele acasă, pentru a veni în ajutorul copilului. Aceste discuţii se poartă de regulă de fiecare dată când cadrul didactic sesizează o problemă în ceea ce randamentul elevului. Cadrul didactic anunţă şi consilierul şcolar despre problemele sesizate, se obţine acordul părintelui în ceea ce priveşte evaluarea (chiar dacă există deja un consimţământ dat de acesta la început de ciclu /an şcolar în ceea ce priveşte consilierea individuală).

În funcţie de deschiderea părinţilor, de gradul lor de acceptare şi conştientizare a problemelor, aceşti paşi pot fi foarte rapizi sau pot să dureze şi aproximativ patru-cinci săptămâni.

După ce părintele şi-a dat acordul, un următor pas este discuţia dintre consilierul şcolar şi profesorul itinerant în vederea stabilirii unui plan în ceea ce priveşte evaluarea. În funcţie de programul fiecăruia, de disponibilitate aceste evaluări se realizează separat sau împreună.

Uneori aceste probleme nu sunt identificate la nivel de şcoală, ci elevii intră în şcoală deținând deja un Certificat de Orientare Școlară și Profesională. Este vorba despre tulburările diagnosticate din perioada preşcolarităţii, cum ar fi de exemplu tulburările de spectru autist.

La evaluarea realizată de către profesorul itinerant şi consilierul şcolar, atenţia este canalizată spre identificarea unei potenţiale deficiențe intelectuale sau a unei tulburări specifice de învățare (acestea două, excluzându-se reciproc). Astfel că primul pas în investigare este evaluarea coeficientului de inteligență.

Coeficientul de inteligenţă este măsurat cu testul Matrici Progresive Raven care este un test psihometric ce măsoară inteligența fluidă a unei persoane, adică abilitatea de a rezolva probleme noi, de a învăța rapid și de a gândi logic, fără a depinde de cunoștințele anterioare sau de experiență. Testul este compus dintr-o serie de matrici vizuale, cunoscute sub denumirea de „matrici Raven”, în care subiectul trebuie să aleagă dintr-o serie de opțiuni imaginea care completează corect modelul din matricea prezentată. La nivel de cabinet există, de regulă toate variantele, dar se utilizeazăcu precădereMatricile Raven Standard şi Matricile Raven Colorate, în funcţie de vârsta elevilor. Astfel de la 12 ani încolo se foloseşte prima variantă menţionată, iar până la 12 ani se foloseşte varianta color. În ambele cazuri evaluarea se bazează pe rapiditatea și corectitudinea răspunsurilor, iar scorul obținut poate fi utilizat pentru a estima coeficientul de inteligență (IQ) al elevului.

După eliminarea variabilei unui intelect scăzut sau liminar, se evaluează elevul în cadrul Cabinetului de Asistență Psihopedagogică, pe baza descrierii și problemelor semnalate de către managerul clasei de care elevul aparține. Dintre instrumentele utilizate pentru evaluare, menționăm: Probă de citire Bovet (învățământ gimnazial), Testul ABC (L. Filho) ptr învățarea scris-cititului ; Examinarea scrierii Stănică și Vrășmaș ; Alice Descoeudress (3-7 ani) ; Definiții Rene Zazzo (3-11 ani) ; Vocabular Rey (6-11 ani) ; Flexibilitate asociativă Șchiopu ; și Funcții executive - Checklist (preșcolar și școlar).

La finalul evaluării realizate de cei doi specialişti, în vederea identificării unor semne, a unor posibili indicatori ai existenţei Tulburărilor Specifice de învăţare, se realizează o întâlnire între cadrul didactic care predă la clasă, profesorul consilier, profesorul itinerant şi părintele copilului. Fiecare dintre cei doi specialişti oferă informaţii cu privire la rezultatele obţinute, explică natura posibilelor probleme pe care le are / le poate avea în viitorul lui de şcolar, se vorbeşte despre beneficiile existenţei certificatului de orientare şcolară, fără a impune, a influenţa decizia. Îi este explicat părintelui că decizia îi aparţine. Se întâmplă uneori ca părinţii să nu dorească continuarea investigaţiei şi respectiv întocmirea certificatului de orientare, dar dacă există deschidere şi urmăresc interesul superior al elevului, părintele este îndrumat sub unghiul documentației necesare, de către consilierul școlar. Actele necesare întocmirii dosarului sunt prestabilite, iar părintele este informat cu privire la instituţiile pe care trebuie să le contacteze pentru finalizarea dosarului.

            Actul necesar a fi întocmit de şcoală este Fișa Psihopedagogică, pe care echipa multidiscplinară o întocmește meticulos deoarece aceasta devine o resursă valoroasă pentru comisia de evaluare atunci când este abordată descriptiv și nu ambiguu sau normativ.

Deși procesul poate fi unul complex, este vitală intervenția promptă în traseul educațional al elevului; tergiversările în diagnosticare care depășesc perioada de optimă neuroplasticitate, pot duce la carențe și constrângeri în cunoaștere. Înainte de toate, este deosebit de importantă și valoroasă stabilirea unei relații terapeutice între profesor și elev; așa cum bine știm, educația este imposibilă în afara unei relații. Stabilirea acesteia poate dura de la o întâlnire până la două sau trei întâlniri. Ulterior, întocmirea demersului terapeutic se efectuează urmând trei pași principali: evaluarea potențialului de învățare (pe domenii specifice), utilizând instrumente standardizate; elaborarea, implementarea și revizuirea planului de intervenție în colaborare cu echipa multidisciplinară; evaluarea progresului utilizând aceleași domenii țintă menționate anterior. Dintre documentele care trebuie întocmite de către responsabilul de caz, se numără: planul de servicii individualizat, contractul cu familia, procesul verbal de predare-primire, planul de intervenție personalizat și după caz, adaptarea curriculară / adaptarea strategiilor didactice.

Principalele domenii de intervenție ale profesorului itinerant sunt: domeniul cognitiv (cunoașterea, înțelegerea, aplicarea, analiza, sinteza, metacogniția), domeniul limbaj (fonologic, semantic, sintactic, morfologic, suprasegmental), domeniul psihomotric (motricitate generală și fină, schemă corporală, lateralitate, auz fonematic) și domeniul socio-emoțional (încredere în sine, gestionarea emoțiilor, determinare).

Profesorul consilier poate interveni şi înainte de obţinerea certificatului de orientare şi poate lucra cu elevul şi părinţii acestora pe diferite probleme existente. Dar după ce se obţine certificatul principalele lui domenii de intervenţie sunt: domeniul socio-emoțional (încredere în sine, gestionarea emoțiilor, determinare, autocontrol comportamental, în funcţie de vârsta elevului se merge şi pe acceptare a certificatului şi a aspectelor pe care le presupune), domeniul cognitiv (analiza, sinteza, rezolvare de probleme), dar prin intermediul jocurilor şi a activităţilor se ating aspecte şi din celelalte domenii.

În funcţie de vârsta elevului şi de problemele asociate diagnosticului se adaptează şi munca şi mijloacele utilizate. Astfel, în intervenţia consilierului se utilizează ca şi tehnici: antrenamentele de auto-reglare emoţională, tehnici de mindfullness, exerciţii de empatie, învăţarea prin joc, împărţirea sarcinilor în paşi mici, încurajarea colaborării. Dintre mijloacele utilizate, preferate de elevi sunt: poveştile terapeutice, jocul de rol, jocuri şi tehnici de relaxare asociate, activităţile din caietele Filliozat, jocuri cu cartonaşe pe diferite teme, diferite jocuri pentru dezvoltarea unor abilităţi (Jocul Logix, Loveşte pălăria, Rush Hour, puzzle, jocuri de construcţie, etc.)

Intervenția, văzută sub lupa strategiilor didactice (metodelor și mijloacelor), se croiește în jurul diagnosticului și al stilului de lucru. Cele mai utilizate instrumente pentru a determina stilul de învățare, sunt: SMALSI (School Motivation and Learning Strategies Inventory), CERQ Chestionarul de Coping Cognitiv Emoțional, PED Evaluarea Valorilor și Intereselor. Bineînțeles, se aplică și teste bazate pe specificul curriculumului clasei, cu decriptori de performanță, pentru a determina decalajul dintre ceea ce copilul ar trebui să cunoască și ceea ce acesta cunoaște de fapt.

Unele dintre cele mai iubite metode utilizate în activități cu grupuri mici, sunt: Hărțile Mentale (Kevin Lynch), Inteligențele Multiple (Howard Gardner), Pălăriile Gânditoare (Eduard de Bono), hărțile mentale, metoda japoneză de înmulțire și împărțire, utilizarea fontului OpenDyslexicAlta, metoda R.I.C.A.R. pentru comprehensiunea citirii, povești terapeutice, terapii ocupaționale, înscrierea la concursuri/activități artistice și nu în ultimul rând Reward chart/Labirintul recompenselor. Dacă discutăm despre mijloacele folosite, atunci nu este posibil să uităm de: Jocul didactic „Povești Nemuritoare” de la Memorace, „Învăț să citesc” sau „Noțiuni opuse” de la Editura Gama, Cardurile Montesorri cu literele în relief, Material didactic/joc educativ „Lumea” de la BrainBox pentru facilitarea memoriei, „Învăț ușor la mate” - Stephanie Eleaume Lachaud.

            Un elev cu nevoi speciale, în speță cu tulburări specifice de învățare, are dreptul la o serie de măsuri de dispensare și compensare atât în cadrul orelor de curs cât și la evaluări: computer/tabletă cu sofware - sintetizator vocal, care transformă tema de citire într-o temă de ascultare, dispensarea cititului cu voce tare în faţa clasei, testele şi verificările vor fi anunţate din timp, asigurarea timpului suplimentar (30 - 60 de minute) pentru execuţia testelor, fotocopii adecvate ale unităţii de studiu (hărți mentale), dispensarea luării de noţite scrise, la notarea/ evaluarea testelor scrise se ţine cont de conţinut și nu de formă, calculator care să faciliteze operaţiile de calcul sau tabele cu formule, dispensarea scrierii textelor (ex.probleme matematice) de pe tablă sau manuale - compensare cu texte pregătite anticipat, printate şi lipite pe caiete (sau lucru direct pe fişe), se asigură citirea cu voce tare de către profesor a sarcinilor de efectuat în timpul verificărilor. Subiectele se citesc pe rând, în ordinea în care se elaborează lucrarea.

Dintre potențialele adaptari și diferențieri curriculare care pot funcționa la majoritatea disciplinelor, listăm următoarele: alocarea unui timp mai mare pentru parcurgerea unui conținut; reducerea numărului de elemente pe care elevul trebuie să le învețe; adaptarea conținutului și oferirea modalităților diverse de a aborda o temă de studiat; adaptarea competențelor.

Către finalul anului școlar, părinții elevilor ai căror Certificate de Orientare Școlară și Profesională expiră, sunt anunțați cu privire la acest aspect în genere în luna mai. Responsabilul de caz întocmește raportul de monitorizare și fișa psihopedagogică, aceste documente descriind pe de o parte măsura în care decalajul în cunoaștere a fost diminuat și natura colaborării școală-familie, pentru anul școlar în curs. Totodată, părintele este îndrumat cu privire la documentele necesare reînnoirii documentului C.E.S.

Un alt instrument valoros este constituit de către „Procedura de egalizare a șanselor pentru elevii cu dizabilități care participă la EN sau la examenul de bacalaureat.” În fiecare an şcolar, aproximativ în luna ianuarie se primeşte de la ISJ această procedură, însoţită de o cerere. În acel moment consilierul şi profesorul itinerant studiază procedura, asociază tipurile de diagnostic existente în cazul elevilor de clasa a VIII-a din şcoală cu condiţiile adaptate aprobate de minister. Această procedură prezintă şi acordă posibilitatea elevilor cu CES de a susţine atât simularea naţională, cât şi Evaluarea Naţională şi respectiv BAC-ul în condiţii adaptate, oferind fiecărui tip de dizabilitate o serie de posibilităţi de adaptare care pot fi solicitate.

După studierea procedurii are loc o întâlnire la nivel de şcoală cu părintele elevului cu CES. La întâlnire participă consilierul şcolar, profesorul itinerant, dirigintele clasei şi părintele elevului. Se organizează individual pentru fiecare elev cu CES de clasa a VIII-a a şcolii. Consilierul şi profesorul itinerant prezintă procedura, prezintă adaptările de care poate beneficia, oferă informaţii cu privire la aspectele constatate în munca cu elevul, prezintă cererea tip de egalizare de şanse. Părintele este cel care completează cererea, după ce i-au fost explicate în ce constă toate tipurile de adaptări de care poate beneficia. Le bifează pe cele pe care le consideră utile, relevante pentru al său copil, iar apoi depune cererea la secretariatul şcolii, aceasta fiind însoţită de o copie a certificatului de orientare şcolară.

În ceea ce priveşte procesul de orientare şcolară a elevilor cu CES, care urmează să intre în învăţământul liceal, există şi aici anumite beneficii, în sensul că există locuri speciale în multe şcoli, licee, profile pentru ei. Astfel în luna mai, când apare broşura de admitere, sunt secţiuni clare unde se prezintă situaţia elevilor cu CES. Procesul e la fel, este studiată broşura într-o primă fază, iar apoi are loc o întâlnire între părintele elevului cu CES, consilierul şcolar, profesorul itinerant, dirigintele clasei. În cadrul acelei întâlniri este prezentat şi calendarul de admitere a candidaților pe locurile distinct alocate elevilor cu CES în unitățile de învățământ de masă. Pe lângă datele importante de care trebuie să ţină cont, se mai prezintă actele necesare, paşii de urmat, astfel încât elevul să intre la profilul, liceul pe care şi-l doreşte.

„Nevoile celor cu disfuncţii nu sunt în principal de natură informaţională (înţelegând prin aceasta „cunoştinţe şcolare”) sau de a avea o calificare. Nevoia fundamentală a acestora este să fie ajutaţi/ învăţaţi cum să se regăsească pe sine în contextul relaţiilor şi în sensul atât de încâlcit al existenţei lor... Aceasta se poate realiza printr-o fuziune şi o comunicare de mare profunzime şi de mari proporţii” (după C. Păunescu şi I. Muşu, 1990).

„Piramida iubirii de sine” conține la bază conștiința de sine, la mijlocul piramidei se află acceptarea de sine urmată de iubirea de sine. În vârful piramidei se află valoarea de sine. În toate etapele piramidei prin care elevul trece, noi – cadrele didactice împreună cu părinții și societatea, putem să ne îngrijim ca fiecare „piatră” să fie îmbrăcată în: validare, calități, feedback-uri constructive, iubire și căldură.

Bibliografie:

• Elias, M. J., Tobias, S. E., Friedlander, B. S., (2002), Inteligența emoțională în educația copiilor, Editura Curtea Veche, București;

• Păunescu C., Mușu I., (1997), Psihopedagogia specială integrată, București, Eitura Pro Humanitate;

• Roșan A., (2015), Psihopedagogie Specială. Modele de evalaure și intervenție, Cluj-Napoca, Edutira Polirom.