Strategii de dezvoltare a competențelor-cheie evaluate prin intermediul testelor PISA

PISA înseamnă „Programme for International Student Assessment” și reprezinta o evaluare internațională a elevilor care este standardizată la nivel global, fiind inițiată de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Finalitatea este aceea ca prin prisma reultatelor, sistemele de învăţământ să anticipeze cât mai acurat dacă elevii noștri sunt pregătiți să obțină un loc de muncă în secolul douăzeci și unu. Ele nu sunt concepute precum testele tipice de la clasă; ele au menirea să evalueze gândirea critică, rezolvarea de probleme și metaemoția.

„Scorurile înregistrate în 2018 sunt mai mari în raport cu rezultatele din anii 2006 și 2009, dar ușor mai mici comparativ cu cele înregistrate în 2015. Scorurile medii obținute de elevii din România în 2022 au fost similare cu cele înregistrate în 2018 la matematică, lectură și științe. Spre deosebire de multe alte state, România nu a înregistrat pierderi semnificative în performanțele elevilor, ceea ce demonstrează că avem un sistem de educație rezilient și că țara noastră a reușit să reducă impactul pandemiei. Scorul mediu obținut de elevii români în 2022 este 428 la oricare dintre domeniile investigate - matematică, lectură sau științe.” (www.edu.ro). Pe baza acestor rezultate putem observa faptul că accentul cade mai mult pe transmiterea de cunoștințe, și mai puțin pe formarea de competențe. Cu toate că pe alocuri, se remarcă anumite progrese, îndreptarea către formarea de competențe nu se întâmplă încă organic.

  Dintre strategiile care pot îmbunătăți gândirea critică – una din cele trei competențe-cheie pe care testele PISA le evaluează o data la trei ani – menționez: oferirea elevilor contexte de prioritizare și alegere între două-trei opțiuni dezirabile și validarea imediată a deciziei. Diminuarea greutății pe care „greșeala” o poartă de atât de mulți ani în sistemul nostru de învățământ și chiar în cultura românaească; sublinierea ideii conform căreia greșeala este faptic o oportunitate de învățare. Aș pune accentul pe modul în care putem soluționa o problemă creată voit sau nu, până elevii ating punctul de a-și automatiza obiceiul găsirii soluțiilor imediat după ce problema a fost identificată și aș implementa cât mai organic întrebarea „cum aș putea repara?”

Tot sub unghiul gândirii critice, aș aloca cel puțin o oră în care să îi învăt pe elevi partea educativă a internetului; surse, sfaturi și modalități de a identifica răspunsuri pe o platformă care poate fi atât de ofertantă. Nu în ultimul rând, aș evita oferirea lucrărilor-model la activitățile artistice și aș încuraja elevii să privească o situație din mai multe unghiuri, așa cum ne învață Eduard de Bono prin prisma „Pălăriilor gânditoare”.     

Rezolvarea de probleme este o altă competență de care un individ are nevoie pentru a obține un loc de muncă, independent de natura sa. Pentru a o dezvolta, propun următoarele straetegii: completarea de pattern-uri de exemplu cu figure geometirce dar și identificarea patter-nurilor din istorie sau din poezii ale unui autor specific, atât la nivel frontal cât și individual copiilor cu tulburări specifice de învățare cu atât mai mult cu cât de cele mai multe ori aceștia întâmpină dificultăți în a realiza astfel de sarcini; în coninuare aș propune prezentarea unei metode de rezolvare a unei probleme atât la modul inductiv cât și la modul deductiv, subliniind astfel ideea conform căreia o situație problematică are mai multe căi de soluționare; nu în ultimul rând, aș crea o listă de organizare a modului de lucru pentru un proiect de grup, cu sarcinile specifice, cu persoanele alocate fiecărei sarcini și cu termenele limită aferente care să le servească drept model.     

„Elevii care sunt mai capabili să-și înțeleagă și să-și gestioneze emoțiile în mod eficient, o abilitate cunoscută sub numele de inteligență emoțională, se descurcă mai bine la școală decât colegii lor mai puțin calificați, măsurată prin note și scoruri standardizate la teste, potrivit cercetărilor publicate de Asociația Americană de Psihologie.” (www.apa.org). Desigur că există situații în care lecția de predat este prioritară sau situații în care un elev prin prisma unei conduite indezirabile disturbă ora și în cazul acesta se impune de multe ori metoda time-out-ului; cu toate acestea, pentru a dezvolta metaemoția, consider imperios necesar ca fiecare cadru didactic să aloce ore în care să discute despre identificarea emoțiilor, și strategii de auto-reglare.     

Nu în ultimul rând, aș deschide o astfel de discuție cu părinții – co-edudactor și element central în procesul educativ – pe baza metaemoției în care să fie dezbătute problemele și provocările frecvente dar mai ales să fie redate posibile soluții. Formarea unui set de competențe care să faciliteze integrarea elevilor pe piața muncii, poate începe chiar din învățământul preșcolar: le putem sugera părinților să ofere recompense copiilor după metoda „reward chart/labirintul recompenselor” pentru a sublinia idea conform căreia este nevoie de efort susținut până la obținerea unei gratificații;  îi putem îndruma să evite punerea oferirea unui număr mare de jucării în același timp deoarece există capcana ca elevul să renunțe ușor la finalizarea unei jucării (de exemplu a unui puzzle) pentru o altă jucărie mai ușor de mânuit și astfel evoluția rezistenței la frustrare este diminuată; aș insista asupra timpului pe care îl oferim copiilor în fața gadget-urilor și cum poate afecta acest obicei hipotalamusul.     Sintagma „abilități socio-emoționale” reprezintă un concept umbrelă folosit pentru a desemma un set larg de diferențe individuale, cum ar fi trăsăturile de personalitate, motivația și valorile morale.

„Adevărata menire a psihologiei este de a contribui la asigurarea unei existenței omeneși, a unei conștiințe demne, a unui «suflet» înaripat de idealuri nobile și îndrăznețe, însoțit de capacitatea de a le traduce în fapt." (Zlate, 1988, p. 321). Cu aceste sugestii în minte, și nu numai, cu perseverență și flexibilitate, cu implicarea întregii echipe multidisciplinare, rezultatele PISA pot cunoaște progrese semnificative la următoarea evaluare.

Bibliografie:

ZLATE, M. (1988), Omul față în față cu lumea, Editura Albatros, Bucureti;

www.apa.org;

www.edu.ro.