IQ-ul și funcțiile executive

Adele Dorothy Diamond și Ellen Galinsky susțin faptul că că exista o corelație înte gradul de dezvoltare al funcțiilor executive și gradul de realizare academică şi personală, una cel puțin egală dacă nu mai bună decât cea oferită de testele IQ.

Însă ce sunt funcțiile executive? Pe scurt, sunt instrumente prin care depășim nivelul instinctual putând planifica lucruri, anticipa, rezista unei tentații, amâna o gratificație în așteptarea împlinirii unui scop mai înalt, acționa inteligent, etc. Firesc, ele presupun un efort conștient, disciplină mentală și dexteritate. Practic, funcțiile executive ne permit să ne autocontrolăm, să înțelegem mai bine lumea înconjurătoare și să putem interacționa cu ea. Funcţiile executive sunt necesare pentru management-ul atenţiei, emoţiilor şi comportamentului în scopul de a ne îndeplini ţelurile propuse. Funcţiile executive şi abilităţile de auto-reglare depind de trei funcţiii ale creierului: memoria de lucru, flexibilitate mentală şi auto-controlul.

Funcțiile executive sunt esenţiale pentru succes într-o multitudine de domenii: în şcoală, în carieră, în căsătorie, în a avea o bună sănătate mentală şi fizică. În evaluarea pregătirii copilului pentru şcoală, funcţiile executive sunt mai importante decât coeficientul de inteligenţă, ca şi în predicţia competentelor matematice şi de citire. Dar care sunt aceste funcții în opinia lui Ellen Galinsky ?

- Capacitatea de concentrare şi control implică mai multe funcţii executive ale creierului, ca: atenţia, memoria de lucru privind regulile, inhibarea răspunsului iniţial pentru a urmări şi realiza scopul propus. Astfel spus, ar fi recomandat să încurajăm copilul să vadă scopul final în detrimentul alegerii instinctive a unui răspuns necugetat suficient.

- Înţelegerea perspectivei celorlalţi necesită inhibarea propriilor gânduri şi sentimente pentru a lăsa loc celuilalt, flexibilitate cognitivă pentru a putea vedea o situaţie în mai multe feluri. Ascultarea punctului de vedere al celorlalți aduce noi viziuni, de altfel dacă ne întoarcem în istorie realizăm că noi ca oameni, am evoluat prin conflict. Într-adevăr, conflictele din istorie au fost crâncene, de aceea la actuala situație prin conflict mă refer la dezbateri, la argumentări, la perseverență între copiii de aceeași vârstă și nu numai.

- Comunicarea se bazează pe reflectarea asupra scopului final şi inhibarea punctului propriu de vedere pentru a face loc şi părerilor celorlalţi. Chiar dacă inhibarea răspunsului pe moment poate naște frustrări, acel timp de gândire mai profundă se dovedește a fi benefic, de cele mai multe ori, deoarece frustrarea se transformă în răbdare (disciplină), iar răbdarea în succes.

- A face conexiuni este o abilitate fundamentală care se bazează pe memoria de lucru, controlul inhibițiilor şi flexibilitatea cognitivă, dezvoltarea sa poate începe încă de la nivelul preşcolarului mare, fiind în acelaşi timp la baza creativităţii. La examenele importante (bacalaureatul, examenul de admitere, examen de titularizar, etc.) informațiile redate din memorie nu mai sunt suficiente, dat fiind volumul mare de informații cu care trebuie realizată pregătirea, astfel că a face conexiuni din diferite domenii, din diferite arii ale cunoașterii sau chiar din diferite perspective ale aceeași discipline, poate asigura succesul scontat. Acesta este motivul pentru care în învățământ am abordat inovarea conținuturilor și modernizarea lor prin activități multi, inter, intra, pluridisciplinare.

- Gândirea critică reprezintă căutarea perpetuă de cunoştinţe valide şi confirmate care să ajute în procesul de luare de decizii cu scopul de a acţiona şi a construi un sistem de credinţe ancorat în realitate. Una dintre nevoile fundamentale ale ființei umane este aceea de a avea certitudini, sau cel puțin lucrurile din jur să aibă logică. Pentru a ajunge la acest nivel, omul este în continuă căutare de răspunsuri, aplică metoda încercare-eroare, citește, ascultă conferințe, etc.

- Capacitatea de a da curs provocărilor, în sens pozitiv de a-ţi testa limitele, are două laturi: capacitatea de a face faţă stresului şi capacitatea de a reacţiona pozitiv în faţa provocărilor.Este interesant de menționat faptul că încercarea de a-ți testa limitele poate crește stima de sine.

- Motivația. A-i ajuta pe copii să găsească ceva de care să fie pasionaţi pare să fie un model de succes. Motivaţia naşte motivaţie şi cel mai bun lucru pe care poate să îl facă un adult în acest sens, este să fie la rândul lui profund motivat şi pasionat de ceea ce face. Din punctul meu de vedere, motivația este cea mai importantă din această listă, cu mențiunea că ea trebuie transformată în disciplină. Motivația este fluctuantă, în funcție de starea de spirit, în vreme ce disciplina urmărește permanent scopul final și nu se întoarce din drum.

În opinia lui Adele Diamond, funcțiile executive principale sunt: controlul inhibițiilor, memoria de lucru, flexibilitatea cognitivă, iar cele superioare sunt: rezolvarea de probleme, raționament și planificare.

Dar ce este inteligența? De-a lungul timpului a fost definită în multe moduri și deși nici în prezent nu există o unanimitate perfectă, există câteva elemente surprinse de majoritatea autorilor din literatura de specialitate: inteligența reprezintă capacitatea generală a unui individ de a acumula și utiliza experiența anterioară pentru a se adapta eficient la cerințele variate ale noului mediu extern.

IQ-ul (Intelligence Quotient = Coeficient de Inteligență) este măsurarea inteligenței umane prin intermediul unor teste standardizate, rezultatele obținute fiind raportate la vârsta cronologică. Nici în privința inteligenței, lucrurile nu sunt descurajatoare, Reuven Feurestein fiind printre primii psihologi (el a trăit în România, fiind evreu) care au susținut faptul că inteligența este o conduită care se poate învăța.

Revenind la funcțiile executive, pentru a concluziona mă voi folosi de o comparație pentru a reda cât de fidel cu putință, importanța lor. Exact cum un sistem de control al traficului aerian la un aeroport aglomerat gestionează sosirile şi plecările mai multor avioane în siguranţă, pe mai multe piste, creierul are nevoie de acest set de abilităţi pentru a putea filtra factorii distractori, pentru a prioritiza sarcinile, pentru a seta şi atinge scopuri şi pentru a controla impulsurile primite.

Pentru copiii cu dizabilități auditive profunde s-a demonstrat faptul că eficiența intervenției bazate pe citirea pe buze nu este legată de IQ, ci de memoria de lucru (o formă a funcțiilor executive).

Surse:

Alloway & Alloway, 2010; Bull & Scerif, 2001; Dumontheil & Klingberg, 2012; Gathercole et al., 2004; McClelland & Cameron, 2011; Nicholson, 2007; Passolunghi et al., 2007; St Clair-Thompson & Gathercole, 2006; Savage et al., 2006; Swanson, 2014

https://www.youtube.com/watch?v=39BYyfr3SeY