Nevoile psihologice de bază ale ființei umane și relația lor cu terapia logopedică

Abraham Maslow a fost un psiholog umanist american care a creat „Piramida trebuințelor” în anul 1954. În mediile profesionale, aceasta este adesea adusă în discuție pentru a explica modul în care funcționează motivația noastră.

Ce presupune în fapt această teorie? Ea susține faptul că un comportament uman, pozitiv sau negativ, nu apare fără un context, fără un motiv sau fătă vreo explicație psihologică. Acestea sunt determinate de câteva nevoi (de la nevoi concrete până la nevoi mai abstracte): nevoile fiziologice, nevoia de securitate, nevoia de apartenență, nevoia de stimă, nevoia de auto-actualizare.

Pe meleagurile noastre, Urania Cremene – specialistul în training-urile de parenting, a ales să studieze mai în amănunt doar trei dintre aceste trebuințe și anume nevoile psihologice de bază ale oricărei ființe umane – nevoia de conectare, nevoia de competență și nevoia de control.

Din cauza faptului că – așa cum spune o vorbă din bătrâni – omul fuge de ceea ce nu cunoaște, aleg să dezbat această temă deoarece consider că este relevantă, interconectată cu terapia limbajului. În rândurile următoare, am să surprind impactul lor în logopedie.

Nevoia de conectare presupune la modul general, nevoia de a fi văzut, remarcat.

- Explicarea cu empatie a motivului pentru care copilul necesită intervenție logopedică, satisface nevoia de conectare. Afirmațiile de tipul „mergem pentru că așa am spsu eu” pot declanșa o luptă de putere, uneori. Dacă îi explicăm copilului „de ce” s-ar putea să fim surprinși de rezultat.

- Haideți să începem noi prin a-i povesti copilului cum a fost ziua noastră, folosind chiar și umorul, în detrimentul întrebărilor de tipul „Cum a fost la cabinet? Ai făcut progrese? Ai fost recompensat?”. Această abordare diferită, va genera comportamente dezirabile precum deschiderea către comunicare.

Nevoia de competență surprinde reușita de„ a ne simți în stare să...”.

- Participarea independentă a copilului în cabinetul de logopedie, hrănește nevoia de competență. Emiterea unui sunet pronunțat omis, distorsionat sau înlocuit poate fi o provocare pentru fiecare copil. Părintele protector își dorește să stopeze contactul copilului cu frustrarea și astfel umbresc șansele copilului de a-și demonstra singuri că pot, că sunt competenți.

- Lăudarea încercărilor și nu a reușitelor. Într-o societate orientată către rezultat, acest aspect poate fi dificil însă vizualizând lucrurile pe termen lung, încurajând orice încercare (fie ea și stângace) putem dezvolta un copil încrezător și stăpân pe sine.

- Pregătirea realistă a copilului pentru terapie, este și ea așezată la loc fruntaș. Dacă vom seta așteptări înalte și nerealiste, vom putea ajunge să fim dezamăgiți. Un drum anevoios, cu suișuri și coborâșuri, este firesc. Haideți să recunoaștem de față cu copilul când greșim – haideți să îi lăsăm să ne vadă latura umană și fragilă care ne definește.

- Evitarea etichetelor de tipul „vorbești rău” sau compararea cu persoanele din proximitate „verișorul tău a vorbit mult mai bine la vârsta ta”, nu aduc vreun beneficiu. Fiecare copil are ritmul său iar părintele care reușește să celebreze unicitatea și atuurile propriului copil, este unul cu adevărat câștigat.

Nevoia de control (autonomie) reflectă nevoia noastră de a lua decizii, de a fi independenți.

- Existența regulilor satisface nevoie de autonomie deoarece ele sunt precum o busolă. Gândiți-vă doar cât de greu este să iei decizii în ziua de azi...zilnic ne punem întrebări de tipul „Oare azi ce voi mânca? În ce loc doresc să merg în vacanță? Oare ar trebui să cumpăr aceste cizme?”, ș.a.m.d.

- Stabilirea regulilor dezihnibă negocierea. În loc de „Nu ai voie să lipsești de la terapie!” îi putem spune copilului ce are voie, spre exemplu ne putem exprima astfel „După ce terminăm terapia, îți propun să facem o plimbare în parc de 20 de minute. Cum sună asta?”

- Stabilirea unei rutine în efectuarea exercițiilor pentru aparatul fono-articulator, satisfac deopotrivă nevoia de autonomie deoarece oferă predictibilitate. Incertitudinea este greu de gestionat și pentru noi, adulții.

Propun să fim mai atenți la propriile nevoi, să le analizăm și să le înțelegem efectele. Propun să dăm frâu liber empatiei și să acționăm precum un model în preajma propriilor copii deoarece noi stabilim setul de valori morale după care aceștia se vor ghida pe parcursul întregii vieți.