Rolul părintelui în terapia logopedică

Părinții joacă cel mai important rol în formarea copiilor, creșterea și dezvoltarea lor armonioasă ca personalități. Acest cadru al familiei constituie primul său intermediar în relațiile sociale și totodată reprezintă matricea care îi împrimă cele mai importante trăsături de caracter și valori morale. Atunci când intră în cabinet, de multe ori, părinții întreabă cum pot facilita terapia logopedică. Pentru a oferi un răspuns comprehensiv, am creat acest articol.

1) Aparatul fono-articulator este responsabil de producerea sunetelor. Acesta are următoarele componente: limba, palatul moale, palatul dur, zona alveolară, dinții, maxilarul inferior, buzele, obrajii, respirația, etc. Exercițiile pentru aparatul fono-articulator ne ajută să îmbunătățim mușchii feței. Pentru a obține o dicție frumoasă, se recomandă desfășurarea zilnică a acestor exerciții, preț de minimum 10 minute, în fața oglinzii. Exercițiile sunt foarte diverse și dacă sunt desfășurate sub formă de joc, pot fi chiar distractive (suflarea baloanelor de săpun sau a lumânării, mirosirea unei florii sau a unui parfum, trimiterea pupicilor, exercițiul „pisicuța bea lapte”, ținerea bomboanei pe limbă, exercițiul „toboșarul bate toba d-d-d...”, tropăitul căluțului, etc). Nu uitați, repetiția este mama învățării.

2) Faceți-vă gândirea vizibilă, nu vă sfiiți să comunicați în permanență cu copilul pe teme cât mai diverse. Pentru a forma motricitatea aparatului fono-articulator și un vocabular cât mai bogat, asigurați-vă că de cele mai multe ori copilul vă poate vedea gura atunci când îi vorbiți (enumerați ingredientele utilizate la brioșe, menționați instrumentele care vă ajută să faceți curățenie, oferiți nume jucăriilor, ș.a.m.d.).

3) Reduceți timpul de din fața unui gadget (tabletă, PC, telefon, XBOX, etc). Studiile demonstrează faptul că limbajul poate fi profund afectat de accesul exagerat la realitatea virtuală.

4) Petreceți o parte semnificativă din timpul copilului fiind înconjurat de cărți, carduri, activități practice, cântecele, activități gospodărești, ș.a.m.d. Extindeți sunetele pronunțate de copil la cuvinte și cuvintele la propoziții. De exemplu dacă acesta spune „mașină”, dumneavoastră puteți spune „Uite ce mașină frumoasă ai observat! Este galbenă, seamănă cu a noastră.”

5) Atunci când ne propunem să atingem un obiectiv – de oricare natură – cu propriul copil, avem nevoie de colaborare. Puteți obține această colaborare prin grija permanentă față de nevoile psihologice pe care copilul le are (nevoia de conectare, nevoia de competență și nevoia de control). Iată câteva exemple de abordări care pot crește gradul de angrenare în sarcină: oferiți copilului opțiuni de alegere deoarece astfel evitați o luptă de putere, explicați copilului „de ce” pentru a evita un eventual refuz, nu satisfaceți imediat orice nevoie deoarece în modul acesta este dificil să cultivați răbdarea sa, începeți prin a povesti cum a fost ziua dumneavoastră la muncă și dacă este cazul utilizați umorul iar astfel pofta copilului de a povesti propriile peripeții s-ar putea să crească.

6) Copiii cu tulburări de vorbire pot fi educaţi în aşa fel încât să devină activi, sociabili, îndrăzneţi și vorbăreţi.Încurajați copilul să vorbească. Evitați feedback-urile precum „nu este bine!”/„de ce pronunți așa?”/„fratele tău vorbea mai bine...”, deoarece aceste mesaje pot inhiba copilul. Încercați să corectați copilul frecvent dar nu întotdeauna și descurajați răspunsurile monosilabice de tipul „da”, „nu”, „ok”, „acela”, „bine”. După ce a repetat sau a oferit un răspuns mai elaborat față de cel inițial, felicitați-l apreciind strădania și nu neapărat rezultatul. Asigurați-vă că așteptările dumneavostră sunt realiste. Ne dorim ca un copil să fie cea mai bună versiune a sa și să nu se simtă într-o competiție tacită cu fratele, verișorul sau colegul său.

Conchid prin a vă solicita să fiți răbdător și nu uitați că fiecare copil are ritmul propriu de dezvoltare. Rețeta succesului în educație nu a fost inventată însă noi adulții putem compensa acest aspect prin flexibilitate și empatie.